Boilor sa nu le fie greu

Boilor....







Povara Lumii- Marius Ivanovici





De fiecare data cand am fost ponegrit sau scuipat(sunt multe cuvinte care tin loc de saliva unui scuipat) ca urmare a unui material publicat in ziar (in Ziua de Iasi, unde sunt reporter) mi-am amintit de acea poezie a mamei, admirabil pusa pe muzica de Tudor Gheorghe, unde versul "Ca boilor sa nu le fie greu", mi s-a parut emblematic pentru ceea ce presupune conditia umana. Oare cum acea Mama, taranca saraca, ca boilor sa nu le fie greu, mergea pe langa car? Si oare cum placerea fara limita de a anihila pe cineva, animal de povara sau animal cugetator, se manifesta atat de virulent la semenii mei?




Ma intreb de ce le place atat de mult sa urle ca altul este bou, fara a da vreun argument logic de ce este asa.


Si stau acesti cititori stimabili in car si plesnesc din bici pana ce boul cade in noroi, si urla, pentru principiile lor liberale, ca totul este futil.


Dar ma intreb, cu boul in fata, plin de mal si rani, cine e animalul de povara? Nu cumva ura impovareaza mai mult decat un car pe bou?


Marius Sidoriuc


Note din subsolul vietii...

Eclozare

File muzeale.

Amintire.

Trecut.

Muzee si muze literare.

La plimbare pe la casele muzeale.

Iesene.

File muzeale. Amintire. Trecut. Muzee si muze literare. La plimbare pe la casele muzeale. Iesene.

In aprilie, cu licori de frig si pasca, o vizita la cateva dintre cele 12 case memoriale iesene, tonifica si cultiva o tinerete ce nu s-a intalnit decat prin scoala, cu pozele ovale ale barzilor, boierilor, poetilor ce s-au nascut ori si-au dus la bun sfarsit creatia prin partea aceasta, a Iasului. Multi stiu, putini cunosc. Sau au vizitat muzeele literare iesene.Cum consumul cultural este unul de austeritate sau de post, vom incerca sa vedem si de ce se mentine asa. Raspunsul l-au dat, era suficient, sase case memoriale: Vasile Alecsandri, Constantin Negruzzi, Mihail Sadoveanu, Nicolae Gane, George Toparceanu si Vasile Pogor. Detasarea imaginii intiparite despre muzee unde lumea, cu mainile stranse palnie ca de ruga, "of"-uri si "oau"-uri neexplicabile, capete smerite cu gandurile la mancare, dar chiar si pasii seriosi, mult prea seriosi fata de insemnatatea locului, vor trebui lasati uitarii. Muzeul nu este un corpus mort. El incearca sa invie atmosfera trecutului, plina de trepidatiile timpului. Ca atare, "te salut, oras poetic, plin de visuri si de soapte/ unde seara ies pe strada pasarelele de noapte" (George Toparceanu, "Salut, Iasi"). Ei bine, insotindu-ma cu un ghid imaginar, pe nume Toparceanu, am inceput vizita cu casa memoriala de la Mircesti.

Bardul de la Mircesti

La aproximativ 4 km distanta de soseaua Roman-Iasi si Roman-Suceava, Muzeul Vasile Alecsandri se acopera de tacerea impusa de vremuri. Intr-un colt linistit din Mircesti, impresurat de brazi, muzeul respira un aer de epoca. Frigul din camere zoreste strainul in a vizita mai repede muzeul. Pasii scot un scartait de trezire. Sobele, uitate de foc, strajuiesc colturile camerelor. Curtea, uriasa, intesata de copaci si verdele crud al ierbii, cu banci te cheama sa asculti vreun pastel suierat de brazi. Mausoleul poetului, ridicat de catre Academia Romana, troneaza aceasta oaza. Vizitatorii se arata mai ales pe timp de vara. Si sunt mai ales elevi. Dar si cupluri ce cauta un moment de liniste. Aici, la Mircesti, ca si la Hermeziu muzeele sunt direct afectate de proasta gestionare a satelor pe care o fac primarii. Dupa cum spun si satenii, neinteresul edililor a condus la deriva acestor spatii rurale, altminteri minunate. Obiectivele turistice nu sunt luate in calcul in vreo investitie ce ar trebui realizata de Primariile locale. Tristeti provinciale, cu un primar ce se temea de cine stie ce control de la centru. Primar care nu stia ca pe spatiul unde era casa tatalui lui Vasile Alecsandri creste un depozit de gunoaie. Doar izvorul ce mai susura printre sticlele aruncate de-a valma stie cat de greu ii este cu umbra mizeriei. Cat despre beciul boieresc, acum e plin de gunoaie. Aceasta e privelistea care-l intampina pe strain inainte de a ajunge la muzeul fiului - Vasile Alecsandri. Dar oamenii se feresc sa faca mizerie in curtile lor.

Hermeziu: o frunza de nuvela

Vantul, nestingherit decat de lunca Prutului, invaluie ca intr-o nuvela muzeul Constantin Negruzzi. Drumul lung, de aproape 5 km din comuna Trifesti, drum de tara, cu valatuci de praf si gropi de vecie, nu impiedica vizitatorul incapatanat sau tot ajuns aici sa se odihneasca pe prispa casei lui Negruzzi de la Hermeziu. Reinviat in 1995 de catre Muzeul Literaturii Romane in colaborare cu Consiliul Judetean, muzeul de la Hermeziu ia parte distinctiva la marea tacere ce s-a asternut peste aceste tinuturi. Curat, bine intretinut, numai sa aiba cui sa se laude cu povestile sale. Plopii seculari pandesc elevii, pe timp de vara indeosebi, sa le astearna cate o frunza de nuvela. Ceilalti vizitatori prefera in zilele de week-end sa se aventureze pana aici. Dar merita tot efortul. Livada, aleea, scranciobul, cerdacul, camerele boieresti incanta ochii. Apoi manuscrisele, birourile de lucru, intimitatea unei case boieresti, nu pot fi ocolite. Un fel de veac de singuratate copleseste casa de pe malul Prutului. Mandrie a satenilor, a edilului, muzeul pluteste cu multi ani inaintea oricarei realizari din aceasta zona. Proaspatul primar, Ioan Danaila, promite ca va pietrui daca nu va asfalta drumul ce leaga satul de Trifesti. "Da, cum sa nu. Cat de repede vom pietrui drumul. Am o luna de cand sunt primar. Mai mult, voi propune sa se construiasca ceva pentru turisti. Avem muzeul, avem Prutul. Bani ne mai trebuie, dar poate ii vom gasi", accentueaza Danaila, rezemat cu coatele pe gardul ce tine hotar dintre casa sa si cea a muzeului. Un Negruzzi in discurs modern poate fi gasit pe orice ulita din sat. Cu investitorii, si muzeul va fi mai atractiv. Problema e a satului, muzeul e pregatit, dovada si nominalizarea sa pentru premiul EMYA, "Muzeul European al anului 1997".

Atmosfera de conac

De la intrare parca asteapta o trasura care sa te duca in Delta la pescuit. Sa auzi bascalia pe care o face Sadoveanu cu Toparceanu, un duet asemanator cu Stan si Bran, dar, evident, intelectual. Atmosfera de conac, cu pregatiri pentru musafiri. Cald. Oameni primitori. Placerea vietii se desprinde din toate colturile muzeului. Se vede bine cum timpul s-a intors aici si asteapta mai multa agitatie. Poate, din acest motiv, turnul casei asteapta sa fie reparat.

Chiriasi incoltiti la Gane

La Iasi, muzeul Nicolae Gane isi imparte spatiul cu chiriasi insoliti: Directia Nationala Anticoruptie. Astfel, spatiul muzeal propriu-zis s-a restrans la doua camere. Gane, primar al Iasului in mai multe mandate, este cel care infiinteaza Serviciul Tehnic din cadrul primariei. Tot in timpul primariatului lui Gane, centrul Iasului este pavat. In prezent, aici se tin si intalnirile Clubului Quasar. Se propun proiecte, printre care sustinerea unor ore de curs in salile muzeului. "Ne propunem sa provocam tinerii. Sa tinem chiar ore de curs aici. Sa le prezentam literatura sub o forma vie. Trebuie sa dispara cliseul legat de muzeu. Muzeul este un loc viu", arata muzeograful de la Nicolae Gane, Valentin Talpalaga. Pana atunci, muzeul este bine pazit de intrusii chirisi.

Toparceanu, chirias jovial

O casa pitita undeva pe strada ieseana Ralet, o casa a carui stapan detesta sederea indelungata intr-un singur loc. Doua camere, un chirias jovial si inteligent in poezie, trist si critic in viata personala. Custodele muzeului, Iulia Mihalache, tine sobele calde, poate-poate se intoarce poetul. Camera mica este atat de vie incat se mai aude scartaitul podelei cand a iesit din casa poetul. Custodele, prins de vraja poeziei "gandite si amuzante", cum ii spune, vorbeste mai mult prin poezie. Pare a fi admiratoarea poetului, o admiratoare ce intra in casa cand stapanul e plecat si se desfata cu miasmele versurilor. Cu siguranta, muzeul Toparceanu, desi mic, este incapator pentru toti cei care s-au saturat de inventarierea obiectelor ce au apartinut fostului proprietar, ce sunt donatie sau achizitie si prefera sa le fie recitate versuri, povestite amintiri. Aici gasesti nu muzeograf, ci un om implinit prin creatia lui Toparceanu care te face sa o vezi altfel, sa o patrunzi odata cu pana poetului. "Cand in fine-ajung odata/ In odaia mea, - tablou!/ O amica (are cheia)/ M-astepta ce pe-un erou"( G. Toparceanu, "Chibriturile").

Pogor

Si, sediul Muzeului Literaturii Romane din Iasi. "Muzeul Pogor imi place foarte mult, dar, in acelasi timp, as vrea sa fie si mai cunoscut. Critic muzeul, criticandu-ma pe mine. Vreau sa fie mai mult decat un muzeu. Pentru aceasta am si demarat de la redeschiderea sa din 2006 actiuni care sa completeze spatiul muzeal. Prin tot felul de evenimente culturale pe care le organizam saptamanal, atragem multi oameni. Astfel, cand spune cineva «La Pogor», nu spune doar expozitie documentara, ci si initiative culturale", argumenta Ioana Cosereanu, coordonator al caselor memoriale din judetul Iasi. In rest, muzeul se prezinta singur. Doar trebuie nu vizitat, ci participat la actiunile desfasurate aici.

Postfata

Daca a vizita un muzeu insemna un soi de procesiune, procesiune falsa care a condus aproape de uitare lumea muzeala, timpurile moderne impun o alta viziune. Una prin care muzeele sunt o prezenta vie. Nu doar mobilier, manuscrise imposibil de rasfoit, fotografii pe care ghidul, daca stie, sa le prezinte. Ci una antrenanta, cu un spirit al sau, care sa faca apel la ceea ce propune muzeul pentru valorificare si nu doar privire. Poate mai multa intelegere, in defavoarea vizualului.

Marius SIDORIUC

Heraldica

Marius Sidoriuc

Stemele cladirilor iesene vechi

Misterioase, asemenea unor ochi care au inregistrat cele mai importante evenimente dar nu le pot infatisa oricui, stemele care se mai pastreaza pe frontispiciile catorva cladiri vechi din municipiu formeaza un limbaj aparte ● Leul Venetiei, delfinii, vulturul, bastonul cu un sarpe rasucit, caduceul cu doi serpi incolaciti, palaria cu cordiliere, hermina (helga), Cartea Cartilor, coiful cu viziera ridicata, turnul roman sau stupul din nuiele sunt o parte din simbolurile cu care sunt incarcate scuturile stemelor ● Stemele celor mai importante institutii sau familii din Iasi erau compuse din aceste motive heraldice ● Stemele erau ceea ce acum este firma, insa intr-o forma nobila si pretentioasa, dupa care iesenii se orientau ● Stemele ce se pastreaza, de exemplu, la Rapa Galbena, Posta Mare, Muzeul Unirii, Casa Kieser (langa Select), Casa Pogor, fosta Camera de Comert, fosta Banca Dacia, creeaza nu doar imaginea unui oras ce a apartinut marilor familii nobiliare, ci si a unuia care cu secole in urma a luat parte la prefacerile din Europa ● "Stemele sunt o marturie vie despre destinatia initiala a cladirilor, despre proprietarii initiali sau cei care s-au succedat sau schimbarile arhitecturale suferite de un edificiu. Stemele sunt si o forma de integrare europeana a elitelor sociale din Tarile Romane, deoarece Heraldica era un produs al Occidentului. Vechile blazoane erau semne de noblete, oglinda unei societati ierarhizate, piramidale. Ele furnizeaza adesea valoroase informatii istorice", sustine dr. Sorin Iftimi, cercetator stiintific la Institutul de Istorie si Arta Europeana din Iasi

Stemele ce se mai pastreaza pe frontispiciile catorva cladiri de marca din Iasi, asemenea unor ochi care au inregistrat cele mai importante istorii dar nu le pot infatisa oricui, alcatuiesc un limbaj deosebit, necunoscut de foarte multa lume. Spre deosebire de firmele institutiilor din prezent, stemele atestau inalta tinuta si originile familiei pe a carei casa blazoanele tronau sau sugerau ieseanului impozanta institutiei bancare, comerciale sau religioase in care paseau. Leul Venetiei, delfinii, vulturul, bastonul cu un sarpe rasucit, caduceul cu doi serpi incolaciti, palaria cu cordiliere, hermina (helga), Cartea Cartilor, coiful cu viziera ridicata, turnul roman sau stupul din nuiele sunt o parte din simbolurile cu care sunt incarcate scuturile stemelor ce se mai pastreaza pe unele dintre cele mai insemnate edificii din municipiu. Desi heraldica a intrat tarziu in spatiul academic romanesc, elementele legate de aceasta sunt prezente inca de prin secolul al XIV-lea. "Chiar daca heraldica este o stiinta oarecum criptica, cei care renoveaza cladirile pe ale caror ziduri mai sunt intalnite steme trebuie sa cunoasca faptul ca acestea sunt un izvor istoric deosebit, chiar un act de identitate caruia trebuie sa i se acorde o atentie adecvata", a precizat cercetatorul dr. Sorin Iftimi.

Stema "antica" a Iasilor

Turnul, prezent la Rapa Galbena, Teatrul National, Palatul Culturii reprezinta un motiv nostalgic si fantezist. A devenit stema orasului Iasi in vremea lui Gh. Asachi, care a tinut in mod deosebit ca orasul sa aiba in stema sa ceva care sa se lege de istoria antica a localitatii. Se credea ca Legiunea a XIII-a romana, Legio Iassiorum, a fost instalata pe locul unde avea sa se ridice Curtea Domneasca (acum Palatul Culturii). Aici s-a pastrat un turn rotund, iar pe baza interpretarii date de istoricii vremii, pornind de la faptul ca acesta este inovatia romanilor, s-a conchis ca turnul este de pe vremea garnizoanei romanilor. Astfel, de la 1851 acesta a devenit simbolul heraldic al Iasilor. Turnul era flancat de doi delfini a caror semnificatie nu se lasa deslusita pe de-a intregul. Totusi, delfinii, ca element heraldic, apar in stema Dobrogei, simbolizand iesirea la Marea Neagra. Scoasa din uz pe la 1930, stema orasului in care scutul este incarcat cu un turn roman si doi delfini a ramas pe fatadele catorva edificii iesene. Este cazul scolilor tip "Spiru Haret", precum cea de pe strada Lascar Catargi sau cea din fata Universitatii de Arte, dar si la Rapa Galbena. Totodata, turnul roman este intalnit si pe unele steme care impodobesc Teatrul National. "Turnul din stema Iasilor a ramas in constiinta concitadinilor, fiind prezent in spatiul public prin numeroase reprezentari, aproape 80 de ani, pana in 1930. Nu de aceeasi glorie a avut parte urmatoarea stema, repusa in vigoare astazi, care a fost utilizata mai mult pe antetele si stampilele Primariei, nu si pe monumentele publice", a precizat cercetatorul Iftimi.

Leul Venetiei pe strada Lapusneanu

Istoria Muzeului Unirii se impleteste cu cea a domnitorului Cuza si a regelui Ferdinand I, insa stema aflata pe frontispiciul cladirii vorbeste despre o alta poveste. Este vorba de Ecaterina Ghica, care a primit prin testament de la tatal ei, Mihalache Cantacuzino-Pascanu, palatul din strada Lapusneanu. Mama Ecaterinei a ramas vaduva, iar sora sa i-a cedat partea. Astfel, Ecaterina a impus cele mai ample renovari ale palatului ridicat pe la 1800. Ecaterina a ramas in istorie deoarece blazonul s-a pastrat pana astazi pe frontonul edificiului. Aceasta stema are scutul despicat si infatiseaza patru vulturi, despartiti de cate trei monede (bezanti). Scutul heraldic este asezat pe mai multe trofee militare. Acest scut este cuprins intr-unul mai mare, incadrat exotic de o ghirlanda vegetala. Dupa cum explica cercetatorul Iftimi, cei doi lei inaripati care sprijina scutul sunt simbolul Sf. Evanghelist Marcu, patronul Venetiei, iar stema este una specifica familiei Ghica din Moldova, ramura Ghica-Comanesti.

"Cartea Cartilor" din stema Universitatii

Actuala stema a Universitatii Cuza a fost realizata de catre o comisie condusa de istoricul Stefan Gorovei. Stema are in centru Cartea Cartilor, Biblia. In stema se vede a patra coperta, iar orientarea sa este de la stanga la dreapta, asa cum se procedeaza in heraldica. S-a folosit scutul spaniol, rezervat institutiilor. Acest scut are forma unui dreptunghi a carui latura mica de jos este un arc de cerc. "Este o stema simpla si armonioasa. Scutul este incarcat cu o "furca" (in forma de "Y"- n.r.) de hermina si reprezinta cele trei initiative domnesti care au condus spre actuala Universitate. S-a ales blana alba de hermina tocmai pentru a intari ideea ca aceste trei realizari au apartinut domnilor Moldovei. Elementul central este Biblia, des intalnita in stemele universitare occidentale si care semnifica intelepciunea absoluta", a explicat cercetatorul Iftimi. Cele trei initiative domnesti sunt Colegiul Trei Ierarhi de la 1640, intemeiat de Vasile Lupu, Academia Mihaileana de la 1834, intemeiata de Mihail Sturdza si institutia intemeiata de Cuza la 1860.

Bastonul lui Esculap

Adesea, acesta este confundat cu caduceul lui Hermes astfel incat multe farmacii din Iasi, si nu numai, in loc sa infatiseze pe firma simbolul patronului medicinei, Asklepios (Esculap la romani), il reprezinta pe cel al comertului, Hermes/Mercur. Un sarpe incolacit pe un baston este simbolul lui Esculap. O stema cu insemnul zeului Esculap este intalnita la Spiridonie.

Caduceul lui Hermes pe strada Cuza Voda

Bastonul pe care sunt impletiti doi serpi, numit "caduceul lui Hermes" (mesagerul zeilor si protector al comertului), este adesea intalnit pe fatadele cladirilor vechi destinate initial unor activitati comerciale. De pilda, vechea cladire a Camerei de Comert Iasi, de pe strada Cuza Voda, sau actualul sediu al Postei Mari, pe aceeasi strada, au ca steme simbolul lui Hermes. Este un bun exemplu care demonstreaza ca heraldica reprezinta un izvor istoric. Stema de pe frontispiciul Palatului Postei, realizata in stucatura, a aparut aici dupa 1857, cand edificiul a devenit sediul Bancii Nationale a Moldovei si nu poate fi de pe vremea cand Sturdzestii erau proprietarii palatului. Cata vreme a locuit aici familia Sturdza (al carei blazon reprezenta fie o cruce avand un sarpe incolacit, fie un leu cu o sabie si o ramura de maslin), arata cercetatorul Iftimi, nu poate fi vorba de aceasta stema specifica institutiilor comerciale. Ca atare, nu este vorba de decoratiunea originala a cladirii, asa cum se afirma in unele lucrari despre istoria Iasilor, ci de una care a fost realizata dupa ce cladirea a ajuns sa fie sediul Bancii Nationale a Moldovei.

Stupul de albine

Pe frontispiciul fostei banci Dacia, de peste drum de Teatrul National, se regaseste o reprezentare a unui stup de albine de forma arhaica (o impletitura de nuiele unsa cu lut, numita si "cosnita"). Aceasta se suprapune peste caduceul lui Mercur/Hermes. Cosnita reprezenta, intr-o forma particularizata, in asociere cu caduceul lui Hermes, atat harnicia, seriozitatea, cat si profitul acestei foste institutii bancare.

Virtutile Sf. Pavel

Pe fatadele Clinicii de Radiologie a Spitalului Sf. Spiridon se pastreaza trei steme care apar in mod repetat. Deoarece aici era chiar sediul Epitropiei, inca intalnim flancat pe turnul de la intrare stema Moldovei. Pe langa cele trei steme, se mai poate observa una care infatiseaza bastonul lui Asklepios. "Stemele care se repeta prezinta virtutile Sf. Pavel: Speranta, Credinta si Iubirea. In reprezentarea grafica, Speranta este marcata prin ancora, Credinta prin cruce, iar Iubirea prin inima inflacarata a lui Iisus", a adaugat Sorin Iftimi. Scutul ia forma unui cartus oval, des intalnit la numeroase alte institutii, insa fara a avea ceva marcat in campul sau.

Stema catolica de pe fostul palat Episcopal

Stema veche a Episcopiei catolice din Iasi prezinta o palarie din care se rasfrang doi ciorchini cu cate 10 ciucuri care incadreaza scutul, iar deasupra acestuia se afla o cruce dubla. Aceste elemente indica o stema arhiepiscopala, desi era vorba de Dieceza Catolica a Moldovei (cu rang de episcopie). Insa stema apartine primului episcop catolic al Moldovei, Iosif Camilli si nu Episcopiei. Aceasta deoarece Iosif Camilli a obtinut, in nume personal, rangul de arhiepiscop de la Papa Leon XIII, in 1901. Astfel, in biserica veche se afla pe placa de marmura a primului episcop al Moldovei, Iosif Camilli, o stema asemanatoare cu cea de pe vechiul palat episcopal. Scutul este sustinut de o cruce dubla, episcopala. In partea dreapta, scutul despicat este incarcat cu reprezentarea Sf. Iosif tinandu-l pe pruncul Iisus in brate si in mana dreapta un toiag, iar in al doilea cartier se afla un leu, cantonat de patru roze. Locul de onoare de deasupra este reprezentat un soare antropomorf cu 16 raze. "Din datele pe care le detinem, aceasta este o stema a primului episcop de Iasi. Camilli a fost ridicat de Papa Leon XIII la rang de arhiepiscop titular de Tomis in 1901 si a inceput a doua pastorire in Moldova in 1904, ca atare stema apartine acestuia. Din ea s-a luat reprezentarea Sf. Iosif pentru actuala stema a Episcopiei Romano-Catolice", a remarcat Sorin Iftimi. Tot la Episcopia catolica se pastreaza un ceas solar, datat 1813, iar actuala stema este corecta, cu sase ciucuri.

Stemele Mitropoliei Ortodoxe

Stema Mitropoliei Moldovei si Bucovinei este cea care infatiseaza pe Sf. Gheorghe ecvestru ucigand balaurul. Aceasta stema este incastrata pe frontispiciul de la Rasarit al Catedralei. Dar ceea ce atrage este o alta stema, compusa, aflata pe frontispiciul si pe cele doua laterale ale Palatului mitropolitan din incinta curtii Catedralei mitropolitane. Aceasta apartine Arhiepiscopiei Iasilor si nu Mitropoliei Moldovei si Bucovinei (Sucevei). Compozitia heraldica reuneste stemele judetelor Botosani-coasa, Dorohoi-racul, Neamt-caprioara, Iasi-calul, Harlau-trei copaci. "Stema este insotita de deviza «Cu noi Dumnezeu», care aminteste de un cunoscut imn religios. Formularea eliptica sugereaza faptul ca aceasta deviza a fost formulata mai intai in latina, fiind tradusa ulterior in limba romana: «Deus nobiscum»", a explicat Iftimi.

Necunoscuta stema a familiei Kieser

Pe frontispiciul cladirii ridicate de familia Kieser, in jurul anilor 1900, la al carei parter a functionat, pana de curand, Libraria Mihai Eminescu, este amplasata o stema necunoscuta heraldistilor. Scutul stemei este greu de incadrat intr-unul din tipurile cunoscute. In scut sunt trei sageti paralele, cu varful in jos. Acesta este timbrat de un coif militar a carui viziera este ridicata, astfel putandu-se observa cinci zabrele. Dupa cum arata cercetatorul Sorin Iftimi, cele trei sageti indreptate in jos amintesc de stema Balacenilor,(Constantin Balaceanu Stolnici a scris despre aceste sageti heraldice), doar ca acestea se uneau. Datorita faptului ca acest coif este flancat de doua aripi, ar putea fi vorba de coiful lui Mercur, protectorul comertului.

O lume aparte

Raman si alte institutii cu valoroase steme, Teatrul National, Palatul Culturii, manastirea Golia, insa intotdeauna o stema presupune apelul la izvoare fara de care heraldica nu poate opera in descifrarea sensului, ceea ce necesita spatiu foarte mare de analiza. Ca exemplu, Palatul Culturii prezinta o pleiada de steme, de la capul de bour, turnul roman, aquila romana (vulturul), la suita celor trei scuturi pe a caror esarfa scrie REX, PAX si SPQR (Senatus Populique Romanorum) ori numeroase scuturi, fie in banda sau bara, adica taiate oblic, de la dreapta heraldica spre stanga, respectiv invers. Stemele amintesc, nostalgic, de un trecut in care era la mare pret si printre ieseni afisarea unui blazon, un insemn cat mai ierarhizant ca dovada a rangului social, iar in cazul institutiilor, a detinatorilor lor. Acum, mii de benzi colorate, uneori indoielnic, acopera metri patrati de zidarie pentru a indica ce institutie functioneaza acolo. Cat despre casele din prezent, nici vorba de steme. Multe dintre stemele care se pastreaza necesita consolidare.